Calea mea

Primul tiraj, de 2.000 de exemplare, a fost epuizat în 6 luni de la lansarea cărții. Ulterior, volumul a fost retipărit. Cezar Elisei – „Calea mea”, o metamorfoză a conștiinței Ionel Miron, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România Din prima clipă în care am aflat despre „Calea mea”, prin glasul tonic al lui Cezar Elisei, iar apoi prin lectura cărții pe care am primit-o chiar de la editorul acesteia, Adriana Nazarciuc, am avut revelația întâlnirii cu o veritabilă rara avis, o conștiință fluidă care îți inundă propria existență. Am continuat lectura descoperind confesiunea autorului privind scopul lucrării: acela de a provoca cititorii la autocunoaștere, prin „raportarea la același Adevăr”.

Și, evident, aproape instantaneu, m-am întrebat dacă eu aș avea curajul și forța eliberatoare de a-mi destăinui propria cale către ceilalți, în speranța că măcar unora le-ar fi de folos. Pentru Cezar Elisei, această forță eliberatoare a fost generată de o trăire șocantă de nefericire, tocmai în momentul în care se considera un bărbat împlinit, un bărbat adevărat, liber să-și satisfacă poftele. Inclusiv, citez: „mănâncă mult, bea mult și face ce vrea el! Adică se încăpățânează să fie totul așa cum își dorește. Cu cât nu ține cont de nimic, cu atât e mai bărbat…”. Însă această aparentă libertate l-a condus, pe nesimțite, la o greutate de 108 kg, conturând perspectiva unei obezități care, prin diminuarea apetitului pentru mișcare, deschidea calea insuficienței respiratorii, asociată cu insuficiența cardiacă. Aceasta se traduce printr-un aport redus de oxigen în organism și, în special, la nivel cerebral – un prag de la care calitatea vieții devine tot mai dificil de controlat. Astfel se explică forța și sinceritatea brutală cu care Cezar Elisei își mărturisește schimbarea: „Mintea mea era păgână, iar acum este duhovnicească”. În alt context, motivația este exprimată astfel: „Nu i-am deslușit chipul (Adevărului, n.a.) până când nu am slăbit mult (25 kg, n.a.) și până când nu m-am schimbat eu în fața vieții”. Schimbarea pe care o descoperim în „Calea mea” s-a produs, în mod fundamental, la nivelul conștiinței – singura care, după cum afirmă autorul, „poate reduce dependența de materie (aspectele vieții materiale – pofte, instincte)”. M-am regăsit, astfel, în fața unui om-model, care s-a mărturisit sieși, cu voce tare și în scris, într-un mod convingător, într-o „căutare permanentă a rafinamentului și a înălțării conștiinței”. Și mi-am pus, în mod firesc, întrebarea: până la ce praguri, până la ce orizonturi își poate înălța conștiința Cezar Elisei? Pentru a contura un răspuns argumentat și cuantificabil, am apelat la metoda de calibrare a câmpurilor energetice pe scala conștiinței, fundamentată de Hawkins (2009).

Harta scalei conștiinței (Hawkins, 2009) Niveluri de adevăr

Perceperea lui Dumnezeu	Perceperea de sine	Etalon	Nivel	Emoție	Proces
Sine	Este	Iluminare	700–1000	Inefabil	Conștiință pură
Atotființă	Desăvârșit	Pace	600	Extaz	Iluminare
Unul	Complet	Bucurie	540	Serenitate	Transfigurare
Iubitor	Blând	Iubire	500	Reverență	Revelare
Înțelept	Semnificativ	Rațiune	400	Înțelegere	Abstracție
Milostiv	Armonios	Acceptare	350	Iertare	Transcendere
Inspirator	Plin de speranță	Bunăvoință	310	Optimism	Intenție
Împuternicitor	Satisfăcător	Neutralitate	250	Încredere	Eliberare
Îngăduitor	Făcător	Curaj	200	Afirmare	Împuternicire

Niveluri de falsitate

Perceperea lui Dumnezeu	Perceperea de sine	Etalon	Nivel	Emoție	Proces
Indiferent	Exigent	Mândrie	175	Ironie	Infatuare
Răzbunător	Antagonic	Mânie	150	Ură	Agresiune
Tăgăduitor	Dezamăgitor	Dorință	125	Dorință mistuitoare	Înrobire
Pedepsitor	Înspăimântător	Frică	100	Anxietate	Retragere
Nepăsător	Tragic	Suferință	75	Regret	Descurajare
Condamnator	Lipsit de speranță	Apatie	50	Disperare	Abdicare
Vindicativ	Malefic	Vină	30	Vinovăție	Distrugere
Disprețuitor	Urâtor	Rușine	20	Umilire	Eliminare

Map of the Scale of Consciousness (Hawkins) Levels of Truth (≥ 200)

Level	Calibration	State	Emotion	Process	View of God	View of Self
700–1000	Enlightenment	Pure Consciousness	Ineffable	Illumination	Self	Pure Consciousness
600	Peace	Bliss	Ecstasy	Illumination	One	Complete
540	Joy	Serenity	Love	Transfiguration	Loving	Benign
500	Love	Reverence	Love	Revelation	Loving	Loving
400	Reason	Understanding	Interest	Abstraction	Wise	Meaningful
350	Acceptance	Forgiveness	Trust	Transcendence	Merciful	Harmonious
310	Willingness	Optimism	Hope	Intention	Inspiring	Positive
250	Neutrality	Release	Trust	Release	Permitting	Satisfactory
200	Courage	Affirmation	Courage	Empowerment	Enabling	Capable

  Levels of Falsehood (< 200)

Level	Calibration	State	Emotion	Process	View of God	View of Self
175	Pride	Scorn	Contempt	Inflation	Indifferent	Arrogant
150	Anger	Hatred	Anger	Aggression	Vengeful	Antagonistic
125	Desire	Craving	Desire	Enslavement	Denying	Disappointing
100	Fear	Anxiety	Fear	Withdrawal	Punishing	Helpless
75	Grief	Regret	Sadness	Discouragement	Condemning	Tragic
50	Apathy	Despair	Hopelessness	Abdication	Condemning	Hopeless
30	Guilt	Blame	Guilt	Destruction	Vindictive	Evil
20	Shame	Humiliation	Shame	Elimination	Despising	Miserable

 

Ne este, astfel, relativ ușor să constatăm că, în „Calea mea”, Cezar Elisei și-a etalat cu sinceritate o bună parte dintre atributele conștiinței sale, atât din nivelurile de falsitate, cât mai ales din cele ale adevărului. Această expunere ni se pare firească, deoarece paleta amplă a acestor atribute poate fi comparată cu viziunea genială a lui Mihai Eminescu, care ne așază pe toți sub aceeași condiție umană: „La același șir de patimi, deopotrivă suntem robi, fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. O inspirație divină l-a ridicat pe Cezar Elisei din nivelurile de falsitate către cele ale adevărului, transformare concretizată în „Calea mea” prin dorința de a deveni „un exemplu, o simfonie divină dirijată de el însuși”, precum și prin conștientizarea faptului că singura cale de a accede la desăvârșire este armonizarea spiritului, sufletului și trupului. Aș menționa, cu admirație, primul pas al perceperii de sine: acela de a-și făuri o nouă cale, întemeiată pe curaj și dorința de afirmare (nivelul 200), în cadrul unui proces de auto-împuternicire. Asumându-și efortul dificil al descoperirii și practicării unui nou mod de viață – fizic, spiritual, mental și emoțional –, îl regăsim plin de speranță și bunăvoință (nivelul 310), întâmpinându-ne cu optimism și cu intenția de a-și păstra acest „devotament necondiționat, de la prima până la ultima etapă”. Dobândind blândețea și iubirea de sine și față de semeni (nivelul 500), ajunge să se bucure de revelația prețuirii (reverenței) noului stil de viață. Conștientizarea faptului că singura cale spre desăvârșire și pace sufletească (nivelul 600) este armonia dintre spirit, suflet și trup îl conduce, cu o stare de extaz, către iluminare. Pentru a face mai accesibil sensul iluminării, am apelat la reflecția oferită de Dalai Lama: „În fiecare zi, gândiți-vă, de cum vă treziți: Astăzi sunt norocos să fiu în viață; am o viață prețioasă de ființă umană și nu o voi irosi. Îmi voi folosi toate energiile pentru a crește, pentru a-mi deschide inima către ceilalți, pentru a atinge iluminarea spre beneficiul tuturor ființelor. Voi avea gânduri bune față de ceilalți; nu voi fi furios pe ei și nu voi gândi rău la adresa lor. Îi voi ajuta pe alții atât cât pot.” Port, astfel, cu bucurie în suflet convingerea că Cezar Elisei a scris „Calea mea” cu gândul la ceilalți, aspirând către iluminare. Recomand, cu aceeași bucurie, cartea „Calea mea” tuturor celor care tind spre umanizare prin credință și Adevărul divin.